Destainuiri secrete

Iubesc oamenii…pe unii mai mult decit merita,pe altii-mai putin decit ar trebui…Mi se spune mai mereu ca sint glaciala si acida in vorbe.De fapt nici eu nu stiu cum sint…imi doresc totul si de-odata,dar uneori ceea ce iubesc ma sufoca.Da!Oamenii imi mai trezesc uneori starea asta de asfixie si atunci nu vreau decit sa-mi cuibaresc trupul si mintea in niste brate.Niste brate puternice,dragi,familiare,calde;vreau sa ma topesc in ele si sa trec direct in vapori.Sa fiu usoara si sa plutesc departe de mocirla care ma-nconjoara.Nu mai vreau sa vad singe,durere sau lacrimi.Vreau doar libertate si singuratate.

Alteori, ma prind de idei abstracte ori banale…toate,insa,se contrazic ca legile relativitatii lui Einstein.Pina recent imi placeau filmele romantice cu happy end;acum am descoperit ca-mi plac dramele.Preventiv cind eram intrebata de ce anume cu happy end,raspundeam ca macar filmele ar trebui sa ne faca mai fericiti,daca tot viata n-o poate face;acuma-daca as fi intrebata „de ce dramele?” n-as avea nici un raspuns…Cu siguranta as extrage cu o atentie frenetica un argument,o concluzie sau poate vre-un citat dintr-o opera preferata,dar in clipa urmatoare constiinta mea ar refuza orice urma a acestor cuvinte.Ei…cam atit pentru inceput despre mine…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s