Dimineți…

Liniște profundă în conștientul meu.Tăcere…linii drepte și lungi…

Dimineți deșarte,goale ma-nvăluie; mă topesc în gheața amintirilor mele și totuși,iubesc dimineața mea!Cînd gîndul și corpul meu regenerează,respiră adînc din viață.

Dimineți de primăvară,de vară,de septembrie ))) cu soare leneș,somnoros și raze jucăușe ce-mi mîngîie fața.Nu vreau să vorbesc,vreau să mai lungesc clipa asta magică.Genele-mi sunt grele,moi…se deschid încet și presoară atent cîte-un pic din lumina zilei.Nu vreau să ies din cearșafurile mele calde,dar trec și peste asta,înfrunt somnul și deschid ochii.Merg spre baie,îmi înnec visele cu apa rece de la robinet și abia aici înțeleg că e dimineață,ca trebuie să mă grăbesc,ca să-mi continui dimineața,ca să fiu propria stăpînă a vieții mele!

P.S. O zi cît mai frumoasă tuturor!!!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s