Suflet trist

Azi am rămas față-n față cu idolul meu.Omul ce mă entuziasma mereu,omul care încă mai constituie prințul real din copilărie.Dar era trist, bătut de ariditatea vieții…și m-a cuprins și pe mine starea lui.Nu pot să-mi dau seama de multe lucruri,nu-nțeleg destinul și nu-nțeleg de ce anume el trebuie să fie trist?..Pentru că tocmai el nu merită toate astea..

Mi-amintesc și-acum imaginea lui din copilăria mea,pînă și nunta lui mi-o amintesc.A fost o nuntă frumoasă în tot sensul cuvîntului.Eu aveam 3 anișori,eram micuță,dar tînărul de atunci s-a mai păstrat în amintirile mele.Dar astăzi am văzut pentru prima oară pe chipul lui singurătatea.Atît de voluptoasă,dureroasă și plină de sens.Am simțit fiorul acelui sentiment.

M-a durut și pe mine nefericirea ce se citea în ochii lui.M-a tăiat bucățele și m-a împărțit.Mă-ntrebați de ce?!O să vă răspund pentru că…..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s