Demult nu m-am așezat în fața mea să mai vorbesc cu mine.Abia acum mi-a reușit.Am strîns ghem toată tăria și-am așezat-o pe raftul din față.Am strîns-o apoi la piept și am adormit.M-am trezit abia acum ceva timp.Eram în așteptare și m-am trezit brusc speriată.A trecut atîta timp de cînd mă cunosc.Atîta timp de cînd nu mă mai cunosc nici eu.
Încet,încet alung rîuri din cîmpia vieții mele și nu mai primesc pe nimeni în ea.Doar trandafiri și romanițe,doar liliac și păpădii.Doar mirosuri dintre cele mai alese și nimic altceva.Nici un spin,nici un gîndac!
Doar eu și cîmpia,doar eu și roua….
Anunțuri
