Dar, tu?

Imagine

Umbre de soare îmi aştern liniştea în furtuna vieţii tale. Strâng tot mai multe sclipiri şi le las să cadă în necunoscutul dintre mine şi tine. Albul din mine răsare tot mai frumos. Câmpul gândulului meu piere. Nu,nu sunt eu!!! Nu mai sunt demult. Dar ştiu însă ce m-a schimbat. Sau poate nici asta nu ştiu…

Memoria ochilor mei pluteşte undeva, în depărtările tale ce nu vor fi niciodată, poate, ale mele. Dar merge de mâină cu mine. Alături. Îngână melodia mea pe silabe şi iarăşi tace. Tace frumos, tace dulce, tace uşor şi doar tace. Îmi numără gândurile prea multe, le aşterne în visuri de copil şi mă lasă aşa – înlănţuită de imagini, înconjurată de oameni. Mai apoi, revine din nou, înfuriată, beată, nebună. Mă strânge în braţe şi plânge pentru mine.

Dar… tu?

Anunțuri

6 gânduri despre „Dar, tu?

  1. se poate depasi usoara nostalgie a timpurilor inocentei definite prin preocuparea generala de joc. cu acordarea creditului crezului personal, repetari si iar repetari de atingere a celor nazuite pentru a fi cea care modifici o stare aparent stagnand in incertitudine in propriul succes. ai vointa, descoper-o!
    asta ca incurajare in perceperea textului cu substrat personal implicat. daca textul e doar reverie artistica, e o descriere frumoasa, imaginativa 🙂

    • In primul rand, multumesc ca ai citit blogul, ca ai venit cu un comentariu atat de frumos si ca ai patruns in substratul articolului!As vrea sa tratez imboldul tau punctual,chiar daca risc sa dau un raspuns prea lung. „Usoara nostalgie a timpurilor inocentei” ai spus tu (daca ma lasi sa ma adresez la per tu), ce frumos ai zis!Si da, e nostalgie nu stiu de ce,dar de fiece data cand ma apuc sa scriu un articol pozitiv in final observ ca e pozitiv intr-un alt sens, atrage intrebari,oamenii incep sa se intrebe „cum?” si „de ce?”…scopul nu e asta.Defapt,nu exista nici un scop sincera sa fiu.Eu am inceput sa scriu pe blog dupa o intamplare relativ trista din viata unui adolescent, care era obisnuit sa se destainuie cuiva.Cand acel „cineva” s-a adeverit a fi „nimeni” m-am ciocnit de o invalmaseala de ganduri,idei spune-le cum vrei tu,poate de acolo vine nostalgia sau poate vine din felul meu de a gandi.Sau poate e pur si simplu un stil de a scrie…nu pot sa stiu.
      In ceea ce priveste „crezul personal”, acesta exista, poate chiar mai mult de atat! Dar el exista cand merg pe strada,cand sunt la facultate, oriunde, mai putin in fata laptop-ului atunci cand incerc sa-mi strecor gandurile ascunse in timpul zilei.
      „Repetarile” nu stiu ce sa zic despre ele…poate ar trebui sa mi le enumeri ca sa le pot da o explicatie inteleasa.Totusi,stiu ca exista unele cuvinte,imbinari pe care le tot repet.Daca ma intrebi „de ce?” nu stiu ce sa-ti raspund,le repet incontinuu pt ca asta simt eu si cred,probabil…
      Cu scuzele de riguare pt faptul ca am fost mult prea enervanta,caci nu stiu pe cat de bine ti-am raspuns,dar stiu ca am fost mult prea prolixa, tin sa-ti multumesc inca o data pentru incurajare si pentru aprecierea articolului!

  2. nicidecum nu ai alambicat in vreun fel tonul mesajului tau. desigur ca vorbirea la persoana a doua singular o agreez promovand-o. cum am intuit, articolul revela dincolo de cuvintele cu care cititorul ia prima data contact vizual o traire personala ce a lasat nu gust amar, dar poate ca o oarecare nemultumire privind entuziasmul initial. asta caci credeai ca cineva e cineva si s-a dovedit intr-un final nimeni. dar, felul in care a fost scris articolul, lasand intre paranteze trairea personala, despre care eu ieri spuneam ca poate sa fi fost si ea o sursa a scrierii tale, e unul care poate vorbi imaginativ, proiectand aceasta experienta la nivelul general, nenominalizat, neinternalizat doar de cineva anume, sau chiar de tine. de aceea si spuneam ca imaginatia raportata la cum se vede textul e foarte ok. cand vorbeam despre repetari in commentul lasat prima data, nu ma refeream la nimic altceva decat la faptul ca, avand bine conturata ideea lui stiu ce vreau (sa fac, sa am, sa obtin extins la nivel general in cariera, viata) sa repeti actiuni care duc la rezultatele obtinerii nazuintelor asteptate. tactica asta niciodata nu are cum da vreun gres, caci da, se poate ca din aceste repetari, nedari inapoi, unele sa aiba si rezultate mai putin multumitoare, dar doar perseverand si nu resemnandu-te vreo clipa, atunci cand nu-ti iese cum vrei ceva anume, poti apoi sa fii multumita.
    te voi trece si-n blogroll si-ti doresc o sesiune cu rezultate bune, nu usoara, caci pregatindu-te bine pentru ce stii ca ai de facut, treci orice test formator! toate bune, Iuliana! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s