Curcubeul copilăriei mele

Şi cum a fost copilăria ta ? Cum era lumea prin ochii tăi de copil ? Cine îţi erau eroii şi cine îţi erau „duşmanii” ? Copilăria  mea a  fost frumoasă ! Cea mai frumoasă!

Curtea bunelului îmi stătea totdeauna la dispoziţie, ba chiar şi grădina vecinului lui, care nu ştiu cum se făcea că avea  merele, cireşile şi perele mai bune 🙂 …eu desigur că nu prea călcam pe acolo, deşi se mai întâmpla uneori (nu rezistam tentaţiei) , dar aveam oameni de încredere care îşi iubeau verişoara şi propria persoană şi care încălcau această regulă nescrisă a oamenilor mari . După ce ne înfruptam din fructele interzise şi ne asiguram că orice urmă a încălcării noastre a fost distrusă, ne îndreptam privirile asupra unui alt obiectiv mult prea important, desigur, căci noi nu ne pierdeam vremea oricum şi oriunde…

Mai văd şi acum viţa de vie a  bunelului, care mi se părea o minune, un obiect de artă a lui Dumnezeu şi niciodată nu am putut înţelege cum a crescut atât de mare, dar mai ales cum s-a încolăcit în halul ăla de rezista atunci când noi îi experimentam tăria urcându-ne pe ea. Şi au mai fost multe clipe şi momente pe care acum nu le pot înşirui de frică să nu vă plictisesc. Cert este că am avut o copilărie plină, de care azi îmi amintesc cu mare drag. Am avut alături oameni pe care astăzi mi-aş dori să-i am. Am avut parte de prietenii sincere, de care azi n-am prea întâlnit. Am iubit cu o intensitate nebună viaţa şi încă continuu să o iubesc ! Poate că tocmai de acolo,din lunga mea copilărie vin visele, speranţele, dorinţele şi oamenii pe care doresc şi îi am alături. Poate că de acolo vine şi zâmbetul meu, dragostea şi fericirea. Şi poate că copilăria e cea mai importantă parte  de creare  şi formare a omuleţilor!

Anunțuri

2 gânduri despre „Curcubeul copilăriei mele

  1. Povestile pentru copii ascund nebunia cuvintelor. Un deliciu lingvistic ce poarta cu sine multe semnificatii. Cuvintele sunt trenulete ce poarta simtiri. Simtirile sunt sufletul in bucatele digerabile…

    Cand un copil atinge o poveste, scrisa cu suflet de copil si minte de adult, e transpus in lumea pe care o va urmari intreaga lui viata. Matur fiind, mintea ii va calatori intotdeauna spre inceputuri…

    Aspiratia mea cea mai mare si-a gasit originea intr-un vis cand eram copil. Chiar eram! Si-am crezut ca e de neatins. Dar, mintea mi-a devenit alerta cand micisme de poveste, incaltate in cuvinte complimentaristice, au atins sufletul cu repeziciune.
    Postata si pe blog… Iuliana, avem nevoie de copilarie. Avem nevoie sa o zugravim din nou. Scrie tu mai mult, ca nu ne plictisim. 🙂

  2. Multumesc,Cosmin! Esti foarte dragut. Intr-adevar avem nevoie de copilarie,uneori as spune eu, avem nevoie mai mare de copilarie decat de prezent,caci pana la urma in acea perioada ne definim, ne cream vise ce sunt sau nu spulberate de briza vietii.
    P.S. In privinta faptului „scrie mai mult” nu prea imi iese, adica nu ma programez niciodata atunci cand incep un articol,doar ca uneori, de fapt de cele mai multe ori, incep sa delirez, sa ating subiecte din toate coltisoarele sufletului si atunci prefer sa scriu mai putin, dar sa fie mai coordonat si mai legat. :)Dar promit ca o sa ma stradui. Si nu te astepta sa scriu un articol prea curand, caci nu stiu cand o sa scriu…am mare nevoie de muza. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s