Dimineţile ei

morning_loversO dimineaţă de iarnă. O dimineaţă a ei! Cu ochii încă închişi culege sunetele alarmei. Coboară din pat încă visând şi se-opreşte în faţa geamului. „De când n-o fi văzut soarele ?”. Pentru o clipă mirosul de cafea îi inundă liniştea, se strâmbă pentru că nu-i place cafeaua şi deschide geamul. Topeşte aerul rece din vibraţia oraşului şi trimite un porumbel călător către el. Zâmbeşte , căci ştie că ar mai zâmbi cineva…şi iarăşi priveşte lung, în depărtările soarelui, ce nu se vede. Un chip încrustat de frământări şi întrebări, dar totuşi cald şi frumos, perfect în definiţia liniştii. Atâtea întrebări pentru o singură dimineaţă, atâtea răspunsuri ce nu vor a  fi găsite. Se gândeşte la oameni, la cei de alături, din depărtări, la cei pe care-i vrea inundaţi cu dragostea ei. Închide ochii, respiră, nu mai iubeşte, se minte subtil. Deschide ochii uşor, ca un sunet de liră şi împarte iarăşi credinţă iubirilor ei. Privirea-i alunecă tristă spre copacii prea goi şi iar desenează mister şi durere în colţul din camera ei…Ucide întrebările în perna de pe patul ei. Închide ochii, şi omoară subit dimineaţa, pentru o altă dimineaţă.

Anunțuri

2 gânduri despre „Dimineţile ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s