Prinţi şi prinţese

179384_254209194705381_1255578060_n

Pe pagini de caiete desenăm din copilărie imaginea unui prinţ. Cu fiece poveste, cu fiece an, prinţul capătă o altă şi altă formă. Devine mai înalt sau mai scund, mai blond sau mai brunet, dar oare lor – bărbaţilor – ce chip de femeie le tulbură gândul şi visele ?

Merg uneori pe stradă, în metrou sau la vre-o petrecere şi văd chipuri de fete. Multe. Prea multe. Dimineţile devreme îmi place să le admir, să le studiez, să le judec. Văd feţe frumos conturate de tinereţe, corpuri şi curbe feminine, le observ paşii grăbiţi şi obrajii ascunşi cât mai adânc în fel de fel de blănuri. Dar tot mai rar văd zâmbete…zâmbete pure, curate, simple şi uşoare, zâmbete care să ofere speranţă, căldură…mă încumet atunci să mă-ntreb : ce fată aş alege eu, dacă aş purta costum şi cravată, dacă aş avea părul scurt şi barbă?..

Deci, dacă aş avea cea de-a 23 perche de cromozomi X şi  Y,  mi-ar plăcea să ţin în braţe o fiinţă feminină,cu privire caldă şi moale. Să-i citesc dragostea  în fiece mişcare. Dimineaţa s-o prindă somnoroasă, dar zâmbitoare. Jumătatea de portocală pe care o mânca de obicei să se transforme în orice altceva, pregătit de ea sau de mine, şi să începem a scrie povestea noastră aşa, frumos. Să mă enervez că pierde o oră pe nu mai ştiu ce minunăţii în baie, dar să nu mai conteze atunci când iese. Să o studiez lung un minut (fără ca să mă vadă) şi să mă gândesc „cât de frumoasă e”, dar să tac, să nu zic nimic, doar s-o sărut pe nas…şi s-o cert pentru că iar întârzii din cauza ei, dar să fiu „al naibii de mândru” că iese din aceeaşi casă cu mine, că merge cu maşina mea…pentru asta n-aş lăsa-o să conducă : ca să vadă toată lumea că e a mea!

Aş merge la braţ cu cea, care răsare fericită dimineaţa/ziua sau seara în rochii ce curg pe corpul ei ca nişte vapori calzi şi lasă urme de zeitate. Nu m-aş mai sătura să privesc mişcările ei uşoare, graţioase şi uneori timide (dar doar cu mine). Aş adora s-o strâng seara în braţe, când cea puternică  rămâne după uşă, iar cea finuţă şi sensibilă cade obosită în braţele mele. Aş fi cel mai mândru bărbat, când ceilalţi prinţişori  ar privi în urma mea cu regret că nu sunt ei- cei care încălzesc mâinile, gâtul ei, că nu sunt ei- cei care inspiră aerul ei. M-ar bucura  tristeţea ei şi lacrima, uneori, pentru că aş fi eu – cel care aduce soarele şi cheamă curcubeul în inima ei. Aş venera sufleţelul care mi-ar da linişte prin câteva atingeri şi în mâinile căreia m-aş simţi eu, iar dimineaţa următoare mi-ar aminti că sunt cel mai bun lucru, care i se putea întâmpla. În acea clipă aş simţi că nu mai am limbă şi nu i-aş mai spune nimic, dar acele cuvinte ar rămâne pe veci săpate în mine…

şi imposibilul constă într-o singură pereche de cromozomi… 🙂 Si asta nu e sfarsitul!  🙂

Anunțuri

4 gânduri despre „Prinţi şi prinţese

  1. six pence non the richer- (so)kiss me! si asta-i faina!
    sesiune fara emotii nedepasite cu merite pentru straduinte si devotament cauzei invataturii!
    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s