Am întârziat, din nou

971037_572632449448998_273632781_nAm întârziat, din nou, să urăsc… M-am aşezat în faţa oglinzii, mi-am amintit tot ce am iubit, pentru ce am iubit, mi-am amintit cine m-a iubit şi de ce. Am rămas în trecutul prezentului cu gândurile mele, le-am rătăcit şi le-am uitat.

De azi o să uit. De azi, vântul de afară mă ajută să zbor. De azi, vreau să visezi şi tu. De azi, eşti mai bun. De azi, înţelegi.

Ani diferiţi. Oameni. Şi eu.

Eram. Am fost. Suntem.

Inspiri şi privirea ta uită din nou. Expiri aerul din jurul meu cu durere. Chiar şi aşa, încă mai trăieşti, încă mai iubeşti, încă eşti aici. Nu ai plecat, deşi nu eşti  nici unde am fost. Nu ai uitat tot, deşi mâncarea de ieri de la prânz e ascunsă undeva, printre ale tale râuri de gânduri.

Gândurile ? Eu zic că vin şi pleacă. La fel şi oamenii. Vin şi pleacă…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s