Colorat și însorit pe retina din trecut 

11169197_1107528072594456_5474169571948509299_n

Petale și iubiri uitate la Polul Nord, între virgula soarelui ce nu le-a ajuns niciodată.

Ieri, au rupt distanța cu avioane de hârtie. Amintiri uitate.

Azi, au îngenuncheat unul în brațele celuilalt. Nu s-a putut. Nici măcar lumea nu a putut. Înțelegi ce zic, nu-i așa?

Oameni obosiți. Oameni. Și drumuri.

Nu am scris pe nisip, am crezut că trăiesc undeva între nori.

Cum să faci? Când să faci? Sau de ce?

Toamnă târzie în oglindă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s