Nimănui

Decor în suflet de om. Ochi dăruiți nimănui. Clipe ce urmăresc trecutul și prezentul. Am rămas mai mult în ceea ce-a fost, decât în ceva ce poate să fie. Unde ești, mă întreb?

Privesc ochii unui clovn rătăcit din oglindă, florile nedăruite, iubirile neîmplinite și toate câte-au fost și câte nu puteau să fie. Nu îmi vorbi, nu vreau să aud…

Am rătăcit în deșertul din mine, m-am pustiit. Dacă asta se cheamă credință – eu nu mai cred! Între coloanele de infinit ale vieților noastre m-am împrăștiat ca un firicel de cerneală pe un portativ fără cheia sol. Am rămas cu multe semne de întrebare în declinul multor nopți nedomite. Nu pot încă…nici mâine n-o să pot. Mi-e frică de singularul pluralului meu. M-am încurcat și-am dăruit nimicuri, m-am jucat cu ale mele cuvinte și iar nu am spus nimic..13754133_1250487744970483_2932003747181402931_n

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s