Stele moarte de visători

Raze de soare împletite în atâtea întrebări de ieri și de azi…

Am adormit viitorul în două mâini frumoase, dar atât de străine. Mă pierd tot mai des în degetele unor străini, mă îmbăt cu ceea ce ai avut și nu vei mai avea. Da, cu fiece zi murim tot mai mult și mai des. Deșertăciune și vânt între amoroasele ploi de vară ce n-au fost niciodată ale mele sau ale tale. Să fi existat un noi de primăvară vreo dată? Vreun anotimp răcoros și cald? Miraj în deșert, clipe de întuneric și liniște…

Dar cum o fi liniștea ta în seninătatea zilei? Dar în singurătatea nopții?

Nu voi ști. Nu mai vrem să știm. Sau poate n-avem curaj.

13886274_1254521764567081_8572264941766720626_n

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s