Ce gândești?

Pink heart stone on the spa stone background.

Când vâtul adie și îți mângâie fața, la ce te gândești? Când pieptul îți apasă o necunoscută tăcere, cine ești? M-ai uitat, cum am vrut să mă uiți. Gândurile sunt tot mai goi, de parcă timpul le așează, le face să dispară și le dizolvă. Sau poate e doar praful, un praf pe sentimente, un praf nociv pe suflet. Și cum ar fi dacă am putea zbura? Cum ar fi dacă am pleca în lume fără să ne pese de ce lăsăm în urmă. Curaj. Sau lipsa lui tot mai des, în dreapta și-n stânga, în față și-n spate. Nu am mai scris demult și parcă am uitat, parcă nu mai aud urletele sufletului care nu mai vorbește. Parcă nu mai aud viața așa cum era odată. Prefer să tac tot mai des, pentru că urechile – niște instrumente atât de des întânite, greșesc. Sunt ca matematica sau științele exacte folosite să demonstreze iubirea. Auzeam odată demult cu sufletul, acum a rămas doar cifra – suma teoremelor aplicate de oameni mari. Iar eu, ma transform în piatră…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s